Etimologie

Din slavă (veche) osonditi.

Pronunție

  • AFI: /o.sɨn'di/


Verb


Conjugarea verbului
osândi
Infinitiv a osândi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
osândesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să osândească
Participiu osândit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva).
  2. (v.tranz.) (p.ext.) a dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca.
  3. (v.tranz.) a sili, a obliga; a forța, a constrânge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe