doleanță
Etimologie
Din franceză doléance < latină dolere ("a se plânge").
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului doleanță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | doleanță | doleanțe |
Articulat | doleanța | doleanțele |
Genitiv-Dativ | doleanței | doleanțelor |
Vocativ | ' | ' |
- stare sufletească a celui care dorește ceva.
- (mai ales la pl.) cerințe exprimate în mod oficial (expusă în scris sau oral).
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
dorință exprimată printr-o cerere
|