dușmănit

română

Etimologie

Din verbul a dușmăni.

Pronunție

• AFI: /duʃ.məˈnit/

Substantiv

Declinarea substantivului dușmănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dușmănit	dușmănituri
Articulat	dușmănitul	dușmăniturile
Genitiv-Dativ	dușmănitului	dușmăniturilor
Vocativ	-	-

1. (rar) dușmănire.

Sinonime

• dușmănire

Cuvinte apropiate

• dușman
• dușmană, dușmancă
• dușmănesc
• dușmănește
• dușmăni
• dușmănie
• dușmănire
• dușmănos
• îndușmăni
• îndușmănire
• îndușmănit

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului dușmănit
	Singular	Plural
Masculin	dușmănit	dușmăniți
Feminin	dușmănită	dușmănite
Neutru	dușmănit	dușmănite

1. care trezește sentimente de ură.
2. față de care cineva are resentimente puternice.

Sinonime

• 1: antipatizat
• 2: detestat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online