Etimologie

Din franceză échantillon.

Pronunție

  • AFI: /e.ʃan.tiˈon/


Substantiv


Declinarea substantivului
eșantion
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eșantion eșantioane
Articulat eșantionul eșantioanele
Genitiv-Dativ eșantionului eșantioanelor
Vocativ eșantionule eșantioanelor
  1. cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; probă, mostră.
  2. (rad.) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat.


Traduceri

Anagrame

Referințe