eșantion

română

Etimologie

Din franceză échantillon.

Pronunție

• AFI: /e.ʃan.tiˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului eșantion
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eșantion	eșantioane
Articulat	eșantionul	eșantioanele
Genitiv-Dativ	eșantionului	eșantioanelor
Vocativ	eșantionule	eșantioanelor

1. cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; probă, mostră.
2. (rad.) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• estonian

Referințe

• DEX '98 via DEX online