ecotip
Etimologie
Din franceză écotype.
Pronunție
- AFI: /e.ko'tip/
Substantiv
Declinarea substantivului ecotip | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ecotip | ecotipuri |
Articulat | ecotipul | ecotipurile |
Genitiv-Dativ | ecotipului | ecotipurilor |
Vocativ | ecotipule | ecotipurilor |
- grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online