română

Etimologie

Din franceză écusson.

Pronunție

  • AFI: /e.ku'son/


Substantiv


Declinarea substantivului
ecuson
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ecuson ecusoane
Articulat ecusonul ecusoanele
Genitiv-Dativ ecusonului ecusoanelor
Vocativ ecusonule ecusoanelor
  1. ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfățișate inscripții, elemente heraldice etc.
  2. mică bucată de metal, de plastic sau țesătură atașată de îmbrăcăminte, având imprimate unele date despre persoana care o poartă.


Traduceri

Anagrame

Referințe