eden

Eden

română

Etimologie

Din franceză éden < ebraică ēden ("câmpie; loc de încântare").

Pronunție

• AFI: /'e.den/

Substantiv

Declinarea substantivului eden
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eden	invariabil
Articulat	edenul	invariabil
Genitiv-Dativ	edenului	invariabil
Vocativ	'	'

1. (rel. și livr.) loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși.
2. (fig.) loc care încântă și desfată.
3. (fig.) stare de fericire absolută.

Sinonime

• 1: cer, paradis, rai

Antonime

• gheenă, iad, infern

Cuvinte derivate

• edenic

Cuvinte compuse

• Grădina Eden

Traduceri

paradis

catalană: edèn (català) m. ebraică: גַּן עֵדֶן (עברית) engleză: Eden (English) finlandeză: Eeden (suomi) franceză: éden (français) m. germană: Eden (Deutsch) greacă: παράδεισος (Ελληνικά) (parádeisos) m. italiană: eden (italiano) m.

lituaniană: Èdenas (lietuvių) m. maghiară: Éden (magyar) neerlandeză: Eden (Nederlands) poloneză: Eden (polski) portugheză: éden (português) m. spaniolă: edén (español) m. suedeză: Eden (svenska) turcă: Aden (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din ebraică ēden.

Pronunție

• AFI: /'ɛden/

Substantiv

eden m., invariabil

1. eden, cer, paradis
2. (fig.) raiul pe pământ

Cuvinte derivate

• edenico