Etimologie

Din franceză exigeant < latină exigens, exigentis.

Pronunție

  • AFI: /ek.si'ʤent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
exigent
Singular Plural
Masculin exigent exigenți
Feminin exigentă exigente
Neutru exigent exigente
  1. care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios.


Traduceri

Referințe