expertă

română

Etimologie

Din expert.

Pronunție

• AFI: /eks'per.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului expertă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	expertă	experte
Articulat	experta	expertele
Genitiv-Dativ	expertei	expertelor
Vocativ	experto	expertelor

1. persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialistă de mare clasă.
2. (spec.) persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online