expertiză

română

Etimologie

Din franceză expertise.

Pronunție

• AFI: /eks.per'ti.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului expertiză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	expertiză	expertize
Articulat	expertiza	expertizele
Genitiv-Dativ	expertizei	expertizelor
Vocativ	expertiză	expertizelor

1. cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei.
2. (concr.) raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute.

Cuvinte derivate

• expertiza

Cuvinte compuse

• expertiză medicală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• expatriez

Referințe

• DEX '98 via DEX online