flagelare
română
Etimologie
Din a flagela.
Pronunție
- AFI: /fla.ʤe'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului flagelare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flagelare | flagelări |
| Articulat | flagelarea | flagelările |
| Genitiv-Dativ | flagelării | flagelărilor |
| Vocativ | flagelare | flagelărilor |
- acțiunea de a flagela și rezultatul ei; biciuire.
- pedeapsă aplicată în antichitate și în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online