fonem
română
Etimologie
Din franceză phonème.
Pronunție
- AFI: /foˈnem/
Substantiv
| Declinarea substantivului fonem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fonem | foneme |
| Articulat | fonemul | fonemele |
| Genitiv-Dativ | fonemului | fonemelor |
| Vocativ | fonemule | fonemelor |
- cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt.
- (în trecut) sunet.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online