fonotecă

română

Etimologie

Din franceză phonothèque.

Pronunție

• AFI: /fo.no'te.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului fonotecă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fonotecă	fonoteci
Articulat	fonoteca	fonotecile
Genitiv-Dativ	fonotecii	fonotecilor
Vocativ	fonotecă	fonotecilor

1. colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.).
2. mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online