forsake
(English)
Etimologie
Din engleza medie forsaken („a renunța, a respinge”), care provine din engleza veche forsacan („a refuza, a disputa, a se opune”) < proto-germanică *farsakaną („a renunța”); echivalent cu for- + sake.
Înrudit cu neerlandeză verzaken, germana medie de sus versachen, daneză forsage, norvegiană forsake, suedeză försaka și limba gotică 𐍃𐌰𐌺𐌰𐌽 (sakan).
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului to forsake | |
Infinitiv | to forsake |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
forsakes |
Trecut simplu | forsook |
Participiu trecut | forsaken |
Participiu prezent | forsaking |