denunța
Etimologie
Din franceză dénoncer < latină denuntiare.
Pronunție
- AFI: /de.nunˈʦa/
Verb
Conjugarea verbului denunța | |
Infinitiv | a denunța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
denunț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să denunțe |
Participiu | denunțat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț.
- L-a denunța autorităților.
- a pârî.
- a comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.
Sinonime
- 1: pârî, reclama, spune, (pop.) vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) ponoslui, (înv.) jelui, vădi, (fam. fig.) aranja, turna
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face un denunț
|