feri
 Vezi și : feri-
|
Etimologie
Din latină fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17.
Pronunție
- AFI: /fe'ri/
Verb
| Conjugarea verbului (se) feri | |
| Infinitiv | a (se) feri |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) feresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ferească |
| Participiu | ferit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc.
- Să te ferești de răceală.
- (absol.) (în construcții exclamative):
- Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!
- (v.refl.) a evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva.
- Mă feresc să-l întâlnesc.
- (v.refl. și tranz.) a (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva).
- S-a ferit repede într-o parte.
Sinonime
- 1: apăra, evita, ocoli, se păzi, (înv. și reg.) se socoti, (înv.) se lepăda, se veghea, (înv.) se îndupleca
- 3: -și ascunde, evita, fugi
- 4: se da, se trage, eschiva
Cuvinte derivate
Expresii
- (deț.) Ferește-mă, Doamne! = carceră
Traduceri
a apăra pe toate căile
|
|