fuscel

română

Variante

• fușcel
• fuștel

Etimologie

Din latină *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș„).

Pronunție

• AFI: /fus'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului fuscel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fuscel	fuscei
Articulat	fuscelul	fusceii
Genitiv-Dativ	fuscelului	fusceilor
Vocativ	fuscelule	fusceilor

1. fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă.
2. fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări.
3. fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului.
4. (rar) cotor de ceapă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• suflec

Referințe

• DEX '98 via DEX online