gloabă
română
Etimologie
Din slavă (veche) globa.
Pronunție
- AFI: /'glo̯a.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gloabă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gloabă | gloabe |
| Articulat | gloaba | gloabele |
| Genitiv-Dativ | gloabei | gloabelor |
| Vocativ | gloabă | gloabelor |
- cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă.
- amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime.
- taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online