gratificație

română

Etimologie

Din franceză gratification < latină gratificatio.

Pronunție

• AFI: /gra.ti.fi'ka.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului gratificație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gratificație	gratificații
Articulat	gratificația	gratificațiile
Genitiv-Dativ	gratificației	gratificațiilor
Vocativ	gratificație	gratificațiilor

1. recompensă bănească ce se acordă unui angajat peste salariul obișnuit, de obicei la sfârșitul anului, pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de muncă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gratificatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online