hal
Etimologie
Din turcă hal.
Pronunție
- AFI: /hal/
Substantiv
| Declinarea substantivului hal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hal | haluri |
| Articulat | halul | halurile |
| Genitiv-Dativ | halului | halurilor |
| Vocativ | halule | halurilor |
Locuțiuni
- (loc.adv.) În așa hal (că) ... = în așa măsură (că)...
- Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare.
Expresii
- A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să..
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online