haltă

română

Etimologie

Din germană Halte (stelle), franceză halte.

Pronunție

• AFI: /'hal.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului haltă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haltă	halte
Articulat	halta	haltele
Genitiv-Dativ	haltei	haltelor
Vocativ	haltă	haltelor

1. punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică.
2. oprire, popas.
3. scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă.

Cuvinte derivate

• autohaltă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online