ibric

română

Etimologie

Din turcă ibrik.

Pronunție

• AFI: /i'brik/

Substantiv

Declinarea substantivului ibric
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ibric	ibrice
Articulat	ibricul	ibricele
Genitiv-Dativ	ibricului	ibricelor
Vocativ	ibricule	ibricelor

1. vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc.
2. vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa.

Cuvinte derivate

• ibricel

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brici

Referințe

• DEX '98 via DEX online