icter
română
Etimologie
Din neogreacă ικτεροσ (íkteros). Confer latină icterus, franceză ictère.
Pronunție
- AFI: /'ik.ter/
Substantiv
| Declinarea substantivului icter | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | icter | ictere |
| Articulat | icterul | icterele |
| Genitiv-Dativ | icterului | icterelor |
| Vocativ | icterule | icterelor |
- boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online