ictus

română

Etimologie

Din latină ictus. Confer franceză ictus.

Pronunție

• AFI: /ˈik.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului ictus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ictus	ictusuri
Articulat	ictusul	ictusurile
Genitiv-Dativ	ictusului	ictusurilor
Vocativ	'	'

1. intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice.
2. (muz.) note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri.
3. (med.) stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere.

Sinonime

• 3: șoc

Cuvinte compuse

• ictus apoplectic
• ictus epileptic

Traduceri

atac morbid, subit

engleză: ictus (English) estoniană: iktus (eesti) finlandeză: kohtaus (suomi), sairaskohtaus (suomi) franceză: ictus (français) m. germană: Iktus (Deutsch) m.

italiană: ictus (italiano) m. portugheză: ictus (português) m. spaniolă: ictus (español) m. suedeză: iktus (svenska)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

• AFI: /ˈɪktəs/

Substantiv

ictus, pl. ictus sau ictuses

1. puls
2. (med.) ictus

Vezi și

• stroke

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

• AFI: /ik.tys/

Substantiv

ictus m., invariabil

1. (med.) ictus

   Ictus épileptique, ictus amnésique.

Sinonime

• apoplexie, attaque

Cuvinte apropiate

• ictal
• ictère

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

• AFI: /'iktus/

Substantiv

ictus m., invariabil

1. (med.) ictus

Sinonime

• infarto cerebrale

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ictus m., invariabil

1. (med.) ictus

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ictus m., invariabil

1. (med.) ictus