iezuit

română

Etimologie

Din franceză jésuite, germană Jezuit.

Pronunție

• AFI: /je.zuˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului iezuit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iezuit	iezuiți
Articulat	iezuitul	iezuiții
Genitiv-Dativ	iezuitului	iezuiților
Vocativ	iezuitule	iezuiților

1. membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale.
2. epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
3. (adjectival)

   Atitudine iezuită

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online