Etimologie

Din franceză imbécilité < latină imbecilitas, imbecilitatis.

Pronunție

  • AFI: /im.be.ʧi.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
imbecilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imbecilitate imbecilități
Articulat imbecilitatea imbecilitățile
Genitiv-Dativ imbecilității imbecilităților
Vocativ imbecilitate imbecilităților
  1. deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie.
  2. comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie.


Traduceri

Referințe