interpola

română

Etimologie

Din franceză interpoler < latină interpolare.

Pronunție

• AFI: /in.ter.po'la/

Verb

Conjugarea verbului interpola
Infinitiv	a interpola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	interpolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să interpoleze
Participiu	interpolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
2. (v.tranz.) (mat.) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate.

Cuvinte derivate

• interpolare
• interpolat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online