intoleranță

română

Etimologie

Din franceză intolérance.

Pronunție

• AFI: /in.to.leˈran.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului intoleranță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intoleranță	intoleranțe
Articulat	intoleranța	intoleranțele
Genitiv-Dativ	intoleranței	intoleranțelor
Vocativ	intoleranță	intoleranțelor

1. lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță.
2. incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau (o substanță din) alimente.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online