toleranță

română

Etimologie

Din franceză tolérance.

Pronunție

• AFI: /to.le'ran.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului toleranță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toleranță	toleranțe
Articulat	toleranța	toleranțele
Genitiv-Dativ	toleranței	toleranțelor
Vocativ	toleranță	toleranțelor

1. faptul de a tolera; îngăduință, indulgență.
2. obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc.
3. abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs.
4. (tehn.) diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni.

Cuvinte compuse

• casă de toleranță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online