invita
Vezi și : invită |
Etimologie
Din franceză inviter < latină invitare.
Pronunție
- AFI: /in.viˈta/
Verb
Conjugarea verbului invita | |
Infinitiv | a invita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
invit |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să invite |
Participiu | invitat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti.
- Se invită unul pe altul la petrecere.
- I-a invitat la direcție, la poliție.
- a soma.
- Te invit să ieși.
Sinonime
- 1: chema, (se) îmbia, (se) pofti, (grecism înv.) (se) proscalisi, convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) conchema
- 2: soma
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a chema; a convoca
|
|
Etimologie
Din invita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invita.