Variante

Etimologie

Din latină irrumpere (după rupe).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
irupe
Infinitiv a irupe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
irup
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să irupă
Participiu irupt
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență.
  2. (v.intranz.) (fig.) a se revărsa, a deborda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe