irupe
română
Variante
Etimologie
Din latină irrumpere (după rupe).
Pronunție
- AFI: /i'ru.pe/
Verb
| Conjugarea verbului irupe | |
| Infinitiv | a irupe |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
irup |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să irupă |
| Participiu | irupt |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) a ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență.
- (v.intranz.) (fig.) a se revărsa, a deborda.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online