erupe
română
Etimologie
Din latină erumpere (după rupe).
Pronunție
- AFI: /e'ru.pe/
Verb
| Conjugarea verbului erupe | |
| Infinitiv | a erupe |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(la pers. 3) erupe |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să erupă |
| Participiu | erupt |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) (despe lavă, magmă, petrol) a face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni.
- Petrolul erupe din pământ.
- (despre vulcani) a azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul.
- (despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) a apărea, a se forma.
- Bășicuțe care erupe pe față.
Sinonime
- 1: irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni, (reg.) năsădi, (prin Olt. și Ban.) bui, (Transilv.) bujdi, (prin Olt.) bușni, (Transilv. și Mold.) buti
- 3: (med.) (înv.) se prozări
Cuvinte derivate
Traduceri
a irupe
|