lectoră

română

Etimologie

Din lector.

Pronunție

• AFI: /'lek.to.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lectoră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lectoră	lectore
Articulat	lectora	lectorele
Genitiv-Dativ	lectorei	lectorelor
Vocativ	lectoro	lectorelor

1. persoană care are gradul de lector.
2. membră a unui lectorat.
3. (ieșit din uz) persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actelor
• cartelo
• cațelor
• colțare
• corlate
• cotarle
• eclator
• corelat
• recolta

Referințe

• DEX '98 via DEX online