lecție

română

Variante

• lecțiune

Etimologie

Din germană Lektion < latină lectio, lectionis.

Pronunție

• AFI: /'lek.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului lecție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lecție	lecții
Articulat	lecția	lecțiile
Genitiv-Dativ	lecției	lecțiilor
Vocativ	lecție	lecțiilor

1. formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
2. ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
3. (în forma lecțiune) forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică.
4. sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; (p.ext.) mustrare, dojană.
5. învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute.

Cuvinte derivate

• telelecție

Expresii

• A da lecții = a medita (elevii) în particular
• A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ
• A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat
• A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite
• A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• celtei

Referințe

• DEX '98 via DEX online