legislatură
română
Etimologie
Din franceză législature.
Pronunție
- AFI: /le.ʤis.la'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului legislatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legislatură | legislaturi |
| Articulat | legislatura | legislaturii |
| Genitiv-Dativ | legislaturii | legislaturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- corp legislativ în funcțiune.
- perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (sau organul suprem al puterii).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Traduceri
|
|