lepădătură

română

Etimologie

Din a lepăda + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /le.pə.də'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lepădătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lepădătură	lepădături
Articulat	lepădătura	lepădăturile
Genitiv-Dativ	lepădăturii	lepădăturilor
Vocativ	lepădătură	lepădăturilor

1. copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură.
2. (fig.) om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dăpăratule

Referințe

• DEX '98 via DEX online