măritat

română

Etimologie

Din verbul a mărita.

Pronunție

• AFI: /mə.riˈtat/

Substantiv

Declinarea substantivului măritat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măritat	măritate
Articulat	măritatul	măritatele
Genitiv-Dativ	măritatului	măritatelor
Vocativ	măritatule	măritatelor

1. faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului măritat
	Singular	Plural
Masculin	măritat	măritați
Feminin	măritată	măritate
Neutru	măritat	măritate

1. (despre femei) căsătorită.
2. (reg.; despre bărbați) care se stabilește prin căsătorie în casa soției.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din mărita.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru mărita.

Anagrame

• matrița

Referințe

• DEX '98 via DEX online