română

Etimologie

Din nume propriu Măriuța.

Pronunție

  • AFI: /mə.ri'u.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
măriuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măriuță măriuțe
Articulat măriuța măriuțele
Genitiv-Dativ măriuței măriuțelor
Vocativ măriuță măriuțelor
  1. (entom.; reg.) buburuză.
  2. numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.


Traduceri

Anagrame

Referințe