mandata

română

Etimologie

Din franceză mandater.

Pronunție

• AFI: /man.da'ta/

Verb

Conjugarea verbului mandata
Infinitiv	a mandata
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mandatez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mandateze
Participiu	mandatat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a ordonanța plata unei sume de bani.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adamant
• damnata

Referințe

• DEX '98 via DEX online