manită

română

Etimologie

Din franceză mannite.

Pronunție

• AFI: /ma'ni.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului manită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manită	invariabil
Articulat	manita	invariabil
Genitiv-Dativ	manitei	invariabil
Vocativ	manită	invariabil

1. substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci.

Cuvinte derivate

• manita

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amiant
• amanți
• animat
• mainat
• maniat
• mânați

Referințe

• DEX '98 via DEX online