menționa

română

Etimologie

Din franceză mentionner.

Pronunție

• AFI: /men.ʦi.o'na/

Verb

Conjugarea verbului menționa
Infinitiv	a menționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	menționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să menționeze
Participiu	menționat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni.
2. a specifica, a consemna.

   Cronica menționează acest eveniment.

Sinonime

• 1: aminti, indica
• 2: consemna, înregistra, preciza, specifica

Cuvinte derivate

• menționabil
• menționare
• menționat
• mențiune

Traduceri

a semnala, a aminti ceva

afrikaans: noem (Afrikaans), vermeld (Afrikaans) catalană: mencionar (català) cehă: zmínit (čeština) daneză: omtale (dansk) engleză: mention (English) esperanto: mencii (Esperanto) finlandeză: mainita (suomi), viitata (suomi) franceză: mentionner (français) germană: erwähnen (Deutsch), nennen (Deutsch) greacă: αναφέρω (anaféro) (Ελληνικά)

italiană: menzionare (italiano) maghiară: említ (magyar) norvegiană: nevne (norsk), omtale (norsk) neerlandeză: vermelden (Nederlands) papamiento: mensioná (Papiamentu) portugheză: mencionar (português) spaniolă: mencionar (español) suedeză: nämna (svenska), omnämna (svenska) turcă: bahsetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online