mestiere

italiană

(italiano)

Variante

• (înv. și pop.) mestiero, (înv.) mestieri

Etimologie

Din franceză veche maistre, mestre, care provine din latină ministerium („serviciu”) < minister („servitor”).

Pronunție

• AFI: /meˈstjɛre/

Substantiv

mestiere m., mestieri pl.

1. meserie, meșteșug, serviciu, profesiune, ocupație, meșterie

   Arti e mestieri.

2. (p.ext.) pricepere, îndemânare, artă, expertiză, măiestrie
3. (la pl.) treburile casei, treburile casnice

Sinonime

• 1: attività, impiego, lavoro, occupazione, professione
• 2: abilità, capacità, competenza, (pl.) conoscenze, esperienza, maestria, perizia, pratica, (pl.) specifiche
• 3: (pl.) faccende, pulizie

Cuvinte derivate

• guastamestieri
• mestieraccio
• mestierante
• mestieruccio

Locuțiuni

• trucchi del mestiere

Expresii

• essere del mestiere

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario