mintean

română

Etimologie

Din turcă mintan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului mintean
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mintean	mintene
Articulat	minteanul	mintenele
Genitiv-Dativ	minteanului	mintenelor
Vocativ	minteanule	mintenelor

1. haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular.
2. pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuți sau de alte categorii de ostași.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ameninț
• mențină

Referințe

• DEX '98 via DEX online