tunică
Vezi și : tunica, túnica |
Etimologie
Din franceză tunique < latină tunica.
Pronunție
- AFI: /tu'ni.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului tunică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tunică | tunici |
Articulat | tunica | tunicile |
Genitiv-Dativ | tunicii | tunicilor |
Vocativ | tunică | tunicilor |
- haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă.
- (p.ext.) haină asemănătoare cu tunica, purtată de femei.
- (ist.) îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ.
- (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
- (zool.)membrană care acoperă corpul unor animale marine.
- (bot.) înveliș cărnos al unui bulb.
- Tunici cepii.
Sinonime
- 6: (bot.) (pop.) cămașă
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă
îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate
|
|
membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului
înveliș cărnos al unui bulb
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online