miră
 Vezi și : mira, Mira, míra, mirá, mirà, Míra, mīra
|
română
Etimologie
Din franceză mire.
Pronunție
- AFI: /ˈmi.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului miră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miră | mire |
| Articulat | mira | mirele |
| Genitiv-Dativ | mirei | mirelor |
| Vocativ | miră | mirelor |
- riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor.
- cătare (la armă).
- imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din mira.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mira.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mira.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mira.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mira.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online