năimit

română

Etimologie

Din a năimi.

Pronunție

• AFI: /nə.iˈmit/

Substantiv

Declinarea substantivului năimit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năimit	năimiți
Articulat	năimitul	năimiții
Genitiv-Dativ	năimitului	năimiților
Vocativ	năimitule	năimiților

1. (înv. și pop.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).

Cuvinte derivate

• năimită

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului năimit
	Singular	Plural
Masculin	năimit	năimiți
Feminin	năimită	năimite
Neutru	năimit	năimite

1. (înv. și pop.) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
2. care este dat sau luat cu chirie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aminti
• intima
• minați
• nămiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online