intima

română

Etimologie

Din franceză intimer < latină intimare.

Pronunție

• AFI: /in.ti'ma/

Verb

Conjugarea verbului intima
Infinitiv	a intima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intimeze
Participiu	intimat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (jur.) a notifica, a face cunoscut, a pune în vedere.
2. (v.tranz.) a chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare.

Cuvinte derivate

• intimare
• intimat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aminti
• minați
• năimit
• nămiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online