neck
(English)
Etimologie
Din engleza medie nekke, care provine din engleza veche hnecca < proto-germanică *hnakkô.
Pronunție
- AFI: /nɛk/
Substantiv
neck, pl. necks
- (anat.) gât, grumaz; (p. ext.) ceafă
- She broke her neck in the accident.
- (despre îmbrăcăminte) guler
- (fig.) gât (de sticlă etc.)
- (muz.) partea extinsă a unui obiect muzical, gât (de vioară etc.)
- (geogr.) craterul unui vulcan, coș vulcanic
Sinonime
Cuvinte derivate
- hindneck
- neckband
- neckcloth
- neckerchief
- necklace
- necklet
- neckler
- neckline
- necktie
- neckless
- neckyoke
- neckwear
Cuvinte compuse
Expresii
- be up to one's neck
- break one's neck
- get it in the neck
- neck and neck, neck-and-neck
- neck of the woods
- stick one's neck out
- win by a neck
Verb
Conjugarea verbului to neck | |
Infinitiv | to neck |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
necks |
Trecut simplu | necked |
Participiu trecut | necked |
Participiu prezent | necking |
- a strangula, a sugruma
- (în SUA) a se săruta, a se îmbrățișa, a se dezmierda, a se mângâia
- Alan and Betty were necking in the back of a car when Betty's dad caught them.
- a bea repede