nectar

română

Etimologie

Din neogreacă νεκταρ (nektar) < latină, franceză nectar, germană Nektar.

Pronunție

• AFI: /nek'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului nectar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nectar	nectaruri
Articulat	nectarul	nectarurile
Genitiv-Dativ	nectarului	nectarurilor
Vocativ	nectarule	nectarurilor

1. suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere.
2. (în mitologia greacă) băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă.
3. (p.ext.) băutură minunată, delicioasă.
4. băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe.

   Nectar de caise.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carnet
• catren
• carent
• crenat
• centra

Referințe

• DEX '98 via DEX online