nesăbuire
română
Etimologie
Din nesăbuit.
Pronunție
- AFI: /ne.sə.bu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului nesăbuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nesăbuire | nesăbuiri |
| Articulat | nesăbuirea | nesăbuirile |
| Genitiv-Dativ | nesăbuirii | nesăbuirilor |
| Vocativ | nesăbuire | nesăbuirilor |
- lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online